sâmbătă, 5 aprilie 2014

echinocţiu de primăvară

hai să învățăm să mergem în aer
prin întunericul care se teme de oameni
ca timpul să ne piardă urma tălpilor pe pământ
și să nu mai avem frică de moarte.
ia-mă de mână și fă primul pas;
e mai ușor decât pare a fi,
trebuie doar să clipești suficient de tare
ca genele să înceapă să îți sune a
bătaia aripilor unui fluture.
ia-mă de mână și fii fără teamă,
dacă văzduhul nu te va recunoaște
venele ni se vor contopi
într-un dans de păsări călătoare
și vom pluti împreunați deasupra
timpului care ni se va târî rătăcit peste urme voalate.
ia-mă de mână, nu zăbovi.
în liniile din palme
în care te străduiești atât să ne citești viitorul
n-o să găsești altceva decât trecutul
căci ele-s doar amprente
ale drumului nostru în mâini
pe sârmă.

poem geamăn cu echinocțiu de toamnă
Anna Grozavu