miercuri, 29 ianuarie 2014

contrapunct

a trecut atâta timp încât
mai lung decât mi-l aminteam,
până şi părul tău mă îmbrăţişează,
cârlionţii tăi se încleștează în jurul
coastelor mele
ca un inel de logodnă

și eu care crezusem că mâinile tale
n-or să mă mai recunoască,
m-am temut chiar că
atunci când ne vom săruta din nou,
în tunelul gurilor noastre deschise
ecoul numelui tău
strigat de oasele mele
se va lovi de ecoul numelui meu
cântat de sângele tău
asemeni a două maşini cu faruri sparte
 dar nu, ele
dansează îmbrăţişate în paşi de poeme
de care nimeni n-a mai auzit până acum.

Jarek Puczel

2 comentarii: