miercuri, 16 octombrie 2013

contre-jour

cursele de lacrimi ale Irinei încep pe obraji;
linia de sosire e bine ascunsă în
sânul cald
acolo de unde lacrimile nu-i mai pleacă niciodată.
din când în când mă mai primește la ea
în inimă iar
acolo le văd pe toate
păstrate-ntr-o menghină.
și cu fiecare maraton de plânset mut
pe care îl adună în piept
Irina devine din ce în ce mai diafană
mai fragilă decât însuși cuvântul
fra
gil
pe care i l-am frânt în două silabe
când i l-am șoptit în ureche.
la cursele de lacrimi ale Irinei
eu nu am pariat niciodată
de teamă să nu care cumva să câștig
și să pierd totul.

Ioana Dobrău

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu