duminică, 22 septembrie 2013

echinocțiu de toamnă

când am ajuns la ele,
cuvintele încă păstrau căldura atingerii
privirii tale care între timp se
răcise şi
plecase în căutarea a altceva
ca un trup care părăseşte
în zori patul
după o noapte de dragoste;
cuvintele nu mai erau candide.
erau ca un măr deja muşcat
şi puţin oxidat,
dar eu le-am citit oricum,
pentru că ştiam că tu fusesei acolo
cu câteva rânduri înaintea mea şi
pentru că
înţelesesem că tot ce urma să priveşti începând din acea zi
avea să fie pătat de secretul pe care l-am împărtăşit
în dimineaţa aceea
când genele noastre s-au întrepătruns
şi au cântat
a păsări călătoare.

Anca Mitroi
















"The cure for anything is salt watersweat, tears or the sea." 

joi, 5 septembrie 2013

poem cosmic despre fericire

când te-am sărutat întâia dată
din tălpi și până în
vârful firelor de păr
în ale căror cărări mâna mea
s-a rătăcit adesea
până să ajungă să le cunoască mai bine
decât drumul spre casă
urmele buzelor mele
ți-au rămas
constelații pe piele
și de atunci
de când ți-am scris în pori
primul meu poem cosmic despre fericire
mi-am pierdut încrederea în cuvinte
și nu mi-am mai dorit niciodată
să văd stele căzătoare
ce-i drept, nici n-am mai avut nevoie
să-mi pun alte dorințe,
nici n-am mai vrut să adorm vreodată
sub alt cer;