sâmbătă, 4 mai 2013

Cap ou pas cap? II

 toujours moi/ je suis revenue

;; oui
je prie
seulement lorsque
j’ai l’impression
d’avoir besoin de quelque chose
 lorsque je mords ma lèvre inférieure
tellement fort
que j’y ouvre des portails vers le passé
ayant le goût de toutes les lèvres que j’aie
jamais embrassées     bien que
je ne cherche que celles qui m’ont fait m’allonger vers elles
tout comme la mer s’élève vers la lune après la marée
de nombreux arbres en arrière
je le fais aussi les jours où
je  ronge mes ongles jusqu’ à ce qu’il ne reste  plus rien de moi
pendant que je détourne mon regard
des yeux qui me cherchent
désespérément comme un carré qui ne
trouve plus deux de ses côtés
je ne veux pas d’eux, je me souviens
du temps
où l’on pouvait prier paisiblement comme tous les autres
mais non
ce fut jadis
dès lors, le silence fut
assourdissamment réduit
au bruit. 
Maria Alexandra Crețu


















Mulţumiri minunatelor Oana Apopei şi Corina Romila, pentru răbdarea în traducerea mea mofturoasă şi, bineînţeles, Alexandrei Creţu, pentru fotografia asta superbă.

tot eu/ m-am întors


;; da
mă rog
doar când
mi se pare că
am nevoie de ceva
atunci când îmi mușc buza inferioară
atât de tare
încât deschid în ea portaluri spre trecut
cu gustul tuturor celorlalte buze pe care le-am
sărutat vreodată      deși eu
le caut doar pe acelea după care m-am întins
ca marea spre lună după maree
acum mulți copaci în urmă
         o mai fac și în zilele în care
îmi rod unghiile până nu mai rămâne nimic din mine
în timp ce-mi feresc privirea
de perechea de ochi care mă caută
disperați ca un pătrat care nu își mai
găsește două dintre laturi
nu-i vreau, țin minte
era o vreme
când puteai și tu să te rogi ca tot omul în liniște
dar nu    
asta a fost demult
de atunci tăcerea a fost
asurzitor redusă
la zgomot.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu