luni, 26 noiembrie 2012

tot eu / m-am întors

da
mă rog
doar când
mi se pare că
am nevoie de ceva
atunci când îmi mușc buza inferioară
atât de tare
încât deschid în ea portaluri spre trecut
cu gustul tuturor celorlalte buze pe care le-am
sărutat vreodată      deși eu
le caut doar pe acelea după care m-am întins
ca marea spre lună după maree
acum mulți copaci în urmă
         o mai fac și în zilele în care
îmi rod unghiile până nu mai rămâne nimic din mine
în timp ce-mi feresc privirea
de perechea de ochi care mă caută
disperați ca un pătrat care nu își mai
găsește două dintre laturi
nu-i vreau, țin minte
era o vreme
când puteai și tu să te rogi ca tot omul în liniște
dar nu    
asta a fost demult
de atunci tăcerea a fost
asurzitor redusă
la zgomot

Anca Mitroi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu