joi, 17 noiembrie 2011

soare cu dinţi

Ce mult nu te-ai schimbat,
cu pleoapele ce se închid ca o avalanşă de frunze
ochii care vorbesc în sunetele ploii,
de fiecare dată când vântul cântă despre noi
cum dai mereu timpul înapoi la sfârşit de octombrie
încercând să mă faci să cred că aduci lumină între noi
când de fapt, mi-o iei încet pe toată.
şi poate dacă nu aş număra zilele din calendar,
când ale mele nu merită renumele,
într-un alt azi
te-aş invita la o cafea, poate chiar mai amară
decât ultima dată.
dar dacă eşti aceeaşi,
iar vii, mă usuci cu griuri plumburatice şi pleci fără să zici ,, la revedere " .
eşti foarte toamnă azi, ţi s-a mai spus ?


Fotografie: Anca Mitroi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu