luni, 27 decembrie 2010

frânturi impulsive

ce mult am aşteptat iarna asta,
crezând că mâna ta o va încălzi pe a mea
ce înceţi mi-s paşii în zăpada murdară
Fotografie: Anca Mitroi
când inima mea nu are spre braţele cui să alerge
nu-i de gheaţă ca a ta, dar
mi-e atât de frică
să n-o scap
şi să se spargă,
a trecut atâta timp
de când nu am mai văzut
Fericirea
încât dacă m-aş întâlni cu ea pe stradă
n-aş recunoaşte-o.
mai e şi zidul dintre lumile noastre
încerc să mă prefac că nu există
şi funcţionează până când
mă izbesc în el din plin,
mi se tot zice că îmi rod mereu unghiile
pentru că aştept ceva.
dacă tu eşti acela
o să mor aşteptând
şi dacă se fac păcate în rai
,ca de obicei
tot tu ar trebui să ştii
cel mai bine
l-ai avut în mâini pe-al meu
de asta în locul tău
mi-ar fi frică de ele,
palmele îţi sunt spărgători de nuci
iar visele noastre fructele tomnatice,
nu mai bine ţi-ai frământa cu ele
o inimă de lut?